Al treilea de 17 copii unui bogat bancher, David Ricardo (1772–1823) a fost dezmoşteniţi la 21 de ani, după ce s-a căsătorit un Quaker împotriva voinţei părinţilor săi. El a devenit un broker şi a făcut atât de bine că s-a retras la 42 să se concentreze asupra scris şi politica. Un prieten de colegi economişti clasice Thomas Malthus şi Jean-Baptiste Say (a se vedea spune pe drept), el a dezvoltat multe teorii economice, care sunt încă în uz astăzi. Cea mai influentă a fost avantaj comparativ, teoria susținerea în cazul comerţului liber. În cartea sa 1817, principiile de economie politică şi impozitării, a prezentat o teorie de distribuţie de ieşire într-o economie. În acest sens el a susţinut că alocarea de factori de producţie pentru orice domeniu de activitate economică este determinată de nivelul chiriei economic, care poate fi câştigat la ea. Aceasta scade treptat din cauza diminuarea revine, capitalului şi alte resurse trecerea la proiecte mai profitabile. A examinat împărţită între salariile şi profit, argumentând că "nu poate fi nici o creştere în valoare de muncă fără o scădere a profitului". El a susţinut de asemenea că schimbările în deficitul nu a afectat nivelul de cerere în economie (Ricardian echivalența).