O incercare de a reduce numărul de falimente bancare prin legarea raportului unei bănci de adecvare a capitalului la riskiness a împrumuturilor face. De exemplu, există mai puţine şanse de un împrumut pentru un guvern merge rău decât un împrumut, să zicem, o afacere pe internet, astfel încât banca nu ar trebui să deţină un capital cât mai mult în rezervă împotriva primului împrumut faţă de al doilea. Prima încercare de a face acest lucru în toată lumea a fost de Comitetul de la Basel pentru supravegherea bancară internaţională în 1988. Cu toate acestea, sistemul său de a judeca riskiness relativă a creditelor diferite, a fost brut. De exemplu, ea sancţionată bancile nu mai mult pentru a face împrumuturi la o companie de software fly-by-noapte, în Thailanda decât la Microsoft, nu mai mult pentru creditele acordate Coreea de Sud, salvata de FMI în 1998, decât în ​​Elveţia. În 1998, "Basel 2" a fost propus, folosind clasificările de risc mult mai sofisticate. Cu toate acestea, controversă peste aceste clasificări noi, precum şi costurile băncilor de administrare a noii abordări, a dus la introducerea de Basel 2 fiind amânată până la (cel puţin) 2005.