Unul dintre tipurile principale sau genuri de arta occidentală. Cu toate acestea, aprecierea naturii pentru propriile sale sake şi la alegerea sa ca un subiect specific pentru arta este un fenomen relativ recent. Până în secolul al şaptesprezecelea peisajului a fost limitat la Fondul de picturi care se ocupă în principal cu subiecte mitologice, istorice sau religioase (istoria pictura). În activitatea de pictori din secolul al XVII-lea, Claude Lorraine şi Nicholas Poussin, fundal peisaj a început să domine istorie subiecte care au stat la baza aparente pentru lucrările. Tratamentul lor de peisaj cu toate acestea a fost extrem de stilizat sau artificiale: ei au încercat să evoce peisajul Grecia antică şi Roma şi munca lor a devenit cunoscut ca peisaj clasice. La acelaşi peisaj olandez timp pictori precum Jacob van Ruysdael au fost în curs de dezvoltare o formă mult mai naturaliste de pictura peisaj, bazat pe ceea ce vedeau în jurul lor. Atunci când, de asemenea, în secolul al XVII-lea, al Academiei Franceze clasificate genuri de artă, a plasat peisaj al patrulea în ordinea importanţei din cinci genuri. Cu toate acestea, peisaj pictura a devenit tot mai popular prin secolul al XVIII-lea, deşi ideea clasica predominau. Secolul al XIX-lea, cu toate acestea, a văzut o explozie remarcabila de naturalist peisaj pictura, parţial condus pare de ideea că natura este o manifestare directă a lui Dumnezeu, şi de creştere înstrăinarea de mulţi oameni din natura de industrializare şi urbanizare. Marea Britanie produs două remarcabile contribuabili la acest fenomen în John Constable şi JMW Turner. Bagheta apoi a trecut în Franţa unde în mâinile de impresionişti peisaj pictura a devenit vehiculul pentru o revoluţie în pictura vest (de artă modernă) şi ierarhia tradiţională genuri prăbuşit.