O modalitate de a pedepsi ţări rătăcitor, care este în prezent mai acceptabil decât bombardarea sau să le invadeze. Unul sau mai multe restricţii sunt impuse comerţului internaţional cu ţara direcţionate pentru a convinge guvernul ţintă pentru a schimba o politică. Sancţiuni posibile includ limitarea export sau import comerţului cu ţintă; constrângerea de investiţii în ţintă; şi prevenirea transferuri de bani care implică cetăţeni sau guvernul de ţintă. Sancțiunile pot fi multi¬lateral, cu multe ţări acţionează împreună, poate sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite, sau unilaterale, atunci când o ţară are acţiune propriile sale. Cât de eficiente sunt sancţiuni este discutabil. Potrivit unui studiu, între 1914 și 1990 au existat ocazii 116 pe care diferitele ţări impuse sancţiuni economice. Două treimi din acestea nu a reuşit să atingă scopurile declarate. Costul în ţară, impunând sancţiuni poate fi mare, în special atunci când acţionează în mod unilateral. Se estimează că în 1995 impunerea sancţiunilor pe alte tari Costa economiei americane peste 15 miliarde dolari în pierdut exporturilor şi 200.000 în pierdut locurile de muncă în industriile de export. Fiind considerat un succes notabil a fost utilizarea sancţiuni economice împotriva regimului de apartheid din Africa de Sud, desi unii economişti întrebarea cât de mare o parte sancțiunile jucat de fapt. În mod clar de important a fost faptul că sancțiunile au fost impuse multilateral de comunitatea internaţională, astfel încât au existat relativ puţine încălcarea restricţiilor. Dar, fără îndoială, cel mai important factor în convinge guvernul de la Pretoria la peşteră în a fost că companiile străine, temându-se că preţul lor de cotă ar cădea pentru că investiţiile în Africa de Sud ar atrage publicitate rău în mod voluntar a ales pentru motive comerciale pentru a renunţa.