Termenul se referă la un episod din istoria coloniei artiştilor din Marea Britanie, în St Ives, Cornwall. Încă de la formarea sa în 1927, Societatea de Artişti St Ives a fost societatea dominantă de expoziţii din St Ives. În 1939, Barbara Hepworth, Ben Nicholson şi Naum Gabo s-au mutat în St Ives formând baza a ceea ce urma să devină un grup puternic modern a coloniei. Din aproximativ 1943, Societatea St Ives a incercat să integreze artişti moderni în expoziţiile sale dar, în practică, munca acestora urma să fie expusă în locurile cele mai puţin vizibile în fosta biserică folosită pentru expoziţii. În 1947, artiştii moderni au început să organizeze expoziţii separate în cripta bisericii. Ei au devenit cunoscuţi ca si Grupul Criptă. Au fost două expoziţii în 1947 şi a treia în 1948. Ruptura dintre artiştii moderni şi cei tradiţionali din St Ives a fost confirmată mai târziu, în 1947, cand cunoscutul reactionar, domnul Alfred Munnings, a fost ales Preşedintele Societăţii. Pe de alta parte, în 1948, membrii Grupului Criptă au început să devină membrii a Societăţii de Artă Penwith. În final, acest lucru a stabilit o noua identitate pentru artiştii moderni din St Ives şi Grupul Criptă nu mai avea nici un motiv să existe. Membrii principali erau Wilhelmina Barns-Graham, Patrick Heron, Peter Lanyon, John Wells, Bryan Wynter.