Ca un termen în arta istorie și critică se referă la preluarea mai mult sau mai puţin directă într-un work of art de un obiect real sau chiar un existente Opera de arta. Practica pot fi urmărite înapoi la colaje Cubist şi construcţii de Picasso si Georges Braque realizate din 1912, în care obiecte reale cum ar fi ziare au fost incluse pentru a reprezenta ei înşişi. Credit s-a dezvoltat mult în continuare în readymades creat de artistul francez Marcel Duchamp din 1915. Cele mai cunoscute dintre acestea a fost Fountain, bărbaţi pisoar semnat, intitulat şi prezentate pe un piedestal. Mai târziu, suprarealism făcut, de asemenea, utilizarea extensivă a alocării în colaje si obiecte cum ar fi telefon de homar Salvador Dalí. În 1950 târziu însuşit imagini şi obiecte apar pe larg în activitatea Jasper Johns şi Robert Rauschenberg și în arta Pop. Cu toate acestea, termenul pare să fi venit în utilizarea în mod special în legătură cu anumite artisti American în anii 1980, în special Sherrie Levine şi artişti de Neo-Geo grup în special de Jeff Koons. Sherrie Levine reproduse ca munca ei alte lucrari de arta, inclusiv picturi de Claude Monet şi Kasimir Malevich. Scopul ei a fost de a crea o situaţie nouă, şi, prin urmare, un nou sens sau un set de înţelesuri, pentru o imagine familiară. Creditele arta ridică întrebări de originalitatea, autenticitatea si paternitatea, şi face parte din tradiţia lung modernistă de artă care întrebări natura sau definiţie de artă în sine. Creditele artişti au fost influenţate de eseu 1934 de filosoful German Walter Benjamin, Opera de arta în vârsta de reproducere mecanică, şi a primit sprijin contemporane de criticul American Rosalind Krauss în 1985 ei carte originalitate de avangardă şi alte mituri modernistă. Însuşire a fost folosit extensiv de artişti din 1980.