În critica literară, acest termen se referă la renaştere a atitudinilor şi stiluri de exprimare a literaturii clasice. Este în general utilizat pentru a descrie o perioadă în istoria Europeană începând cu secolul al XVII-lea şi a durat până aproximativ 1800. În sa cea mai pura forma, Neoclasicismul a marcat întoarcerea o pentru a comanda, proporţional, reţinere, logica, precizie şi bună-cuviinţă. În Anglia, unde neoclasicism, probabil, a fost cel mai popular, a reflectat influenţa Scriitorilor francezi din secolul al XVII-lea, mai ales dramaturgi. Neoclasic scriitori obicei reacţionat împotriva intensitate şi entuziasm din perioada Renaşterii. Au scris lucrări ca s-a apelat la intelectul, folosind crescute limba și formele literare clasice cum ar fi satira şi odă. Neoclasic lucrări au fost adesea guvernate de scopul clasice de instruire.

Engleză neoclassicists inclus Alexander Pope, Jonathan Swift, Joseph Addison, Sir Richard Steele, John Gay, şi Matthew Prior; Francez neoclassicists inclus Pierre Corneille și Jean-Baptiste Moliere.