După introducerea cu succes a procesului Bessemer de producere a oțelului, a fost descoperit procesul Siemens. Poate fi privit ca o actualizare și dezvoltare a versiunii procesului de pudlare, dar de producere a oțelului mai degrabă decît a fierului forjat. Au fost folosite drept combustibili benzina sau păcura, iar acestea și aerul de combustie au fost preîncălzite folosind gazele de evacuare. Flacăra este îndreptată deasupra vatrei și este aprinsă din direcții diferite în scopul celei mai bune folosiri a preîncălzitoarelor. Un cuptor Siemens poate fi încărcat cu fontă brută topită, fontă brută solidă sau cu fier vechi. Alierea și afinarea poate avea loc înainte ca oțelul să fie acumulat și turnat.

Cea mai mare parte a structurii unui cuptor Siemens cu vatră deschisă este cărămida refractară. Aceasta necesită înlocuirea totală la perioade regulate de timp. Cu toate că s-a produs înlocuirea în Anglia cu convertizoare BOS (cu suflare de oxigen prin partea de sus) și cuptoare cu arc electric, alte țări, cum sînt SUA par să fi perpetuat folosirea lor.