Obamacare, cunoscută oficial sub numele de Legea Protecției Pacientului și a Îngrijirii Accesibile (Patient Protection and Affordable Care Act – PPACA), este o lege federală promulgată de președintele Statelor Unite, Barack Obama, la data de 23 martie 2010. Această lege constituie principala măsură legislativă privind reforma în domeniul sănătății adoptată în cadrul celui de-al 111-lea Congres al Statelor Unite și, totodată, cel mai important proiect legislativ al mandatului președintelui Obama. PPACA prevede ca persoanele care nu sunt incluse într-un plan de asigurări de sănătate finanțat de angajator sau de guvern să încheie o poliță minimă de asigurare sau, în caz contrar, să plătească o amendă, cu excepția situațiilor în care persoana în cauză nu poate face acest lucru din cauza convingerilor religioase sau a dificultăților financiare. Această prevedere este cunoscută sub numele de „obligație individuală”. Legea reformează anumite aspecte ale sistemului de asigurări private de sănătate și ale programelor de asigurări publice de sănătate, crește acoperirea poliței de asigurare, permite unui număr de 30 milioane de americani să dețină o asigurare de sănătate și crește nivelul preconizat al cheltuielilor pentru sănătate, diminuând în același timp cheltuielile Medicare previzionate.

Obligația individuală de a încheia o poliță de asigurare de sănătate a creat multiple controverse la nivel național și au existat voci care au susținut că această lege constituie o încălcare a drepturilor constituționale ale cetățenilor. La data de 28 iunie 2012, Curtea Supremă a Statelor Unite s-a pronunțat în favoarea Obamacare. Cu o majoritate de 5 la 4, Curtea Supremă a decis că obligația individuală de a încheia o asigurare de sănătate este constituțională, chiar dacă plata unei astfel de contribuții contravine clauzei comerțului din Constituție.