Locomotiva de cadre au fost în general de două tipuri, placa sau bar. Rame de placa din Marea Britanie a devenit standard în acelaşi timp în barul american cadre au fost standard. În Marea Britanie în timpul secolului al XIX-lea, locomotive au fost construite în interiorul rame, rame din exterior şi dublu rame. Aranjamentele au fost încercat de designeri diferite oferind diverse motive pentru alegerea lor. Dublu rame a dat o mai bună stabilitate şi rezistenţă şi a fost practica de a oferi două seturi de rulmenti pentru roțile motoare şi un set pentru roţi cuplate. Dublu rame facut locomotive mai grele, dar, dat ştiinţă de metalurgie în acele zile, au fost preferate împotriva singur rame pentru că acesta din urmă a arătat o tendinţă de fractura mai uşor. Au fost unii care au crezut că cu dublu rame, riscul de a rupt axe manie a fost redus şi, chiar dacă au pauza, s-a redus riscul de deraiere. În cele din urmă, îmbunătăţiri în calitatea de oţel utilizate şi necesitatea de a reduce greutatea a dus la introducerea universale în interiorul cadrelor de la sfârşitul primului război mondial. În timpul construcţiei de cadre a fost esenţială pentru a se asigura că au fost pătrat, ca orice abatere ar rezulta în cilindri, supape de mişcare sau manivele fiind de linie şi, prin urmare, provocând daune în timpul de funcţionare. Unele locomotive utilizate exprimate paturi cadru, în special în SUA şi de Beyer-păun unde cadru motor a fost o singură bucată turnare otel, garantând astfel lucru rămas pătrat şi adevărat. Locomotive de GM-AM din Africa de Sud, de asemenea, exprimate paturi.