Fier care este aproape pur (carbon mai puțin de 0,15%). Poate fi deformat și sudat cu ușurință, dar este moale și nu se durifică la fel ca oțelul. Fierul forjat se folosește rar la turnare pentru că are punctul de topire ridicat și nu prezintă nici un avantaj topirea lui ca parte a unui proces. O parte din proprietățile fierului forjat se datorează incluziunilor de zgură ce rezultă de la pudlare și de la sudarea prin forjare. Mult folosit la poduri, axe și la tabla de vapoare înainte de dezvoltarea proceselor Bessemer și Siemens de fabricare a oțelului. Ultima fabricație comercială a fierului forjat în Anglia a fost în 1976.